De ceva mai mult de două luni sunt fericitul tătic a doi gemeni, băiat și fată. Evident motiv de bucurie, clipe de neuitat, pe care nu știu cum să le imortalizez.
Sunt multe lucrurile pe care le înveți într-o asemenea perioadă. Practic, ea e mult mai grea decât îți poți imagina. E adevărat, e cu atât mai greu cu doi copii, doi prieteni îmi spuneau că e greu și cu unul singur.
Dar la multe din aceste lucruri te mai aștepți cumva. Te aștepți să plângă, să nu știi cum să îi consolezi și să te simți neputincios văzând fărâma aia de om zbatandu-se de durere în brațele tale fără să îl poți ajuta. E însă un lucru, pentru care nefiind doctor nu am niciun fel de dovadă, dar chiar mi-ar plăcea să văd cât mai multe pareri, un lucru, spuneam, la care nu m-am așteptat nicicum. Deși poate ar fi trebuit. Cand faci copii intri vrând-nevrand într-un gigantic sistem de făcut bani pentru industria medicală și farmaceutică. Sistem girat de organizația mondială a sănătății, de mari companii și bineînțeles de doctori, ei înșiși produse ale acestui sistem.
Se nasc copiii. Toate bune. Ieși cu ei din spital... prima directivă. Vino cu ei la echografii. Abdominala, transfrontanelara, de șold... Tot respectul meu pentru descoperirile medicinei moderne, care poate că ne feresc de multe lucruri altădată foarte periculoase. Însă utilitatea acelor echografii mi-a fost puțin neclară. Tac-pac, toate bune. Evident că mă bucur că a fost așa, doar un mic semn de întrebare legat de minuțiozitatea lor.
A doua directivă: alimentația. Directivă de partid că până la 6 luni doar lapte. Timp în care... colici. Colici! Și dă-i medicamente.... toate scumpe și cu efecte neconcludente. Uneori copiii zbiară cu tot cu ele, alteori nu zbiară nici fără.
De ce această analiză. Nu pot decât să vorbesc din propria mea... viață, nu experiență, pentru că eram prea mic atunci. Cum mai spuneam într-un alt articol, de la câteva luni am crescut în Moldova, unde se agață harta în cui, la buncii din partea tatalui. Ei, pai acolo nene... cred că tot într-o echografie o țineam, mă spălam de bălegar și hai fuguța la echografie. Ca să nu mai zic de medicamente anticolici... avea nene bunica un raft de nu mai avea unde să pună murăturile, de câte medicamente avea acolo... Pe naiba, cred că de pe la 4 luni am crescut cu lapte de la vaca bunicilor... și iaca, sunt mare ca bradul și sănătos tun... și la fel ca mine toți copiii din acel sat sau perioadă...
Încât îmi pun intrebarea ca un părinte: oare nu cumva directivele astea cu a nu cumva să dai copilului altceva înainte de 6 luni au drept scop menținerea colicilor și a altor dureri, cât să se cumpere medicamentele enunțate mai sus? Oare nu cumva se poate face și altfel, gen să pui în alimentația copilului mult mai devreme câte ceva care nu doar că nu i-ar face rău dar chiar i-ar ajuta sistemul digestiv? Evident că nici eu, și cu siguranță nineni nu o să aibă niciodată acest curaj, nu de alta, dar dacă ajungi la vreun spital, se vor uita toți la tine ca la un paria și te vor acuza că ești un iresponsabil... și uite-asa tragem cu colici până nu mai putem, iar sistemul... merge...
Corectați-ma dacă greșesc. Să fiți sănătoși și, dacă aveți copii... să nu aveți colici.
